1 noiembrie

.. crizanteme .. feriga .. ramuri de brad .. flori de plastic .. noroi .. lumanari .. aglomeratie .. noroi .. 1 noiembrie ..

Ii vizitam pe cei plecati  din lumea asta, ducem un buchet de flori, lasam sa cada o lacrima sau mai multe (cantitate invers proportionala cu durata “despartirii” de pana acum), aprindem o candela pe care o ferim de bataia vantului.

Este umed si frig in Timisoara.

Strazile sunt triste si aglomerate in acelasi timp. Pe langa cimitire nu poti arunca un ac, dar poti cumpara la suprapret de toate: lumanari, flori etc. (daca esti atat de “intarziat” incat sa nu le fi avut pregatite macar de ieri).

Multa mizerie in cimitir. Acum ca este totusi zi de “vizita” au binevoit sa mai mute mormanele de resturi vegetale si alte gunoaie de pe alei.

Drumul catre mormantul lui a fost un chin, am sarit ca niste capre peste balti si ne-am bucurat de fiecare smoc de iarba, pentru ca asta insemna mai putin pamant lipit de ghete.

Am plasat strategic feriga pe mormant, ca asa se poarta, am pus flori, am aprins o candela mare si 3 mici (3 am mai ramas), am “dereticat” cateva minute si am plecat apoi. Lacrimi nu mai sunt .. au trecut 3 ani jumate de atunci .. timpul vindeca totul.

Odihneste-te in pace, “tata”. Suntem bine.