Si a fost Festivalul (I)

“Hello. My name is Ramona, I’ll be your groupie for the Festival” cu fraza asta destul de neinspirata am inceput activitatea mea la Festivalul de Jazz de la Garana. Interlocutorul era un nordic la vreo 40 de ani, cu un zambet larg si parul “periuta”. Niste ochi mari albastri si o mina deja relaxata. A recunoscut ulterior ca aceste prime cuvinte pe care i le-am adresat au avut darul sa il relaxeze, desi era stresat de ideea de a merge intr-o tara straina si la un festival de jazz in aer liber.

Trebuia sa mai asteptam doi artisti: Leszek Mozdzer si Dominique di Piazza. Aveam 2 masini pregatite si cateva ore pana sa ajungem la destinatie. Urmatorul artist a venit repede si s-au recunoscut usor. Normal, doar cantau impreuna. “Hi Leszek, how’s your girlfriend” l-a “acostat” Lars Danielsson pe polonez. Aflam cu acea ocazie ca iubita lui e top model si se odihnea la vremea respectiva in Grecia.

Pana am mai aruncat niste priviri multumite spre pianistul in cauza (zau ca arata bine) si am turuit vrute si nevrute la o cana de cafea, s-a apropiat si ultimul artist (clar nu cel de pe urma), di Piazza.

Am imbarcat trupa in cele 2 masini disponibile si am pornit spre Timisoara pentru a-i agata pe Horea Crisovan si pe Tavi. Drumul spre Garana a fost placut, vreme superba si munti nu atat de mari cat ar fi pe gustul meu, dar totusi frumosi. Concluzia comuna: e “misto”.

Oprirea obligatorie a fost la “papica”, la Rascruce, locatie cunoscuta pentru mancarea buna. Am avut succes cu bucatele recomandate si se pare ca nu am mintit cand le-am spus muzicienilor ca le va placea mancarea la nebunie.

Ne-am incheiat seara de joi trimitand muzicienii la nanica. Maine era o zi mare …