Yes, Dear

Avantajul când îţi reîntâlneşti cea mai bună prietenă, pe lângă orele de bârfă suculentă, este şi că te pui la punct cu lista de seriale de vizionat. După ce am epuizat o groază de alte subiecte, Adi m-a întrebat “auzi, dar tu la ce te mai uiţi?” După ce am “listat” prostiile cu care-mi consum eu neuronii în unele seri, mi-a menţionat un sitcom pe care îl viziona ea: Yes, Dear.

Povestea e destul de simplă: se dau două cupluri cu 1 (apoi 2) respectiv 2 copii. Unul dintre cupluri este “model”: el (Greg Warner) lucrază pe un post de conducere la CBS, iar soţia Kim este casnică având grijă de bebeluşul Sam (apoi şi de fetiţa lor Emily, după ce se naşte). Kim este de neînduplecat când vine vorba de îngrijirea copilului, trecând de multe ori peste orice limită a normalului, spre disperarea soţului, care nu a mai văzut o clipă liberă de când a devenit tată.

În casa lor de oaspeţi locuiesc Christine Hughes (sora lui Kim) şi soţul ei fără job Jimmy, alături de cei 2 copii (Dominic şi Logan). Contrastul dintre cele 2 familii este ca de la alb la negru. Dacă sora Kim este lider detaşat în cursa “mother of the year”, Christine merge pe sănătosul (pentru ei) principiu “până la urmă, nimeni n-a murit azi”.

Situaţia profesională a lui Jimmy se va schimba, odată cu găsirea unui job, se vor mai întâmpla diverse “mutaţii” pe parcursul celor 6 sezoane, dar rămân diversele comentarii cu comice, de la viaţa de familie la job etc.

Un serial foarte “relaxant”, numai bun de urmărit, dacă doriţi să vă mai luaţi gândurile de la problemele de zi cu zi.